Evenimente Festival Filocalia 23-25 aprilie

Temă : „Omul, chipul Slavei dumnezeiești”

Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

Biografie. Părintele Vasile Gavrilă este profesor la Facultatea de Teologie din București, dar îl cunoaştem poate drept „Duhovnicul de la miezul nopţii”, de la TVR Cultural. El însă este şi la propriu un duhovnic căutat de mulţi credincioşi, stând de multe ori cu ei la spovedanie până spre miezul nopţii. Mai nou este un pelerin al credinței pe toate continentele lumii, fiind chemat pentru cuvânt, dialog și sfat. Slujbele de la Biserica Rusă, din București, par a fi făcute spre a ilustra în orice moment păstrarea tradiţiei ortodoxe, cu psalmodierea bizantină fără reproş a tinerilor de la strană, cu preoţi devotaţi şi cu credincioşi model. El a devenit sufletul unui grup care a făcut câţiva ani o emulaţie spirituală, națională, deosebită, Asociaţia Studenţilor Ortodocşi din România, ASCOR.

 „Ascoriştii” au transpus cât se poate de firesc în practică învăţăturile lui Hristos, privitor la a cerceta pe cel bolnav, pe cel bătrân şi singur, pe tot cel care are nevoie de o vorbă bună şi de un ajutor material. Tinerii de atunci au ajuns oameni „mari”, cu profesii respectabile: profesori, ingineri, jurnalişti, economişti, medici, arhitecţi etc. S-au aşezat pe la casele lor, s-au căsătorit şi au făcut copii. În general, mai mult de unul. Îi iau de mână şi-i aduc la iubirea studenţiei lor, Biserica Rusă.

Părintele Vasile Gavrilă, preot la Biserica Rusă, Sfântul Nicolae din Bucureşti, este numit duhovnicul de la miezul nopţii tocmai pentru aplecarea sa constantă asupra tainei nunţii, care este comparată de multe ori de Mântuitorul Hristos cu împărăţia cerurilor, El fiind Mirele mult aşteptat de întreaga omenire: „Iată Mirele vine în miezul nopţii…”

Tema conferinţei:  „Omul, chipul Slavei dumnezeiești”

Lumea are nevoie de Dumnezeu – nu de orice dumnezeu, ci de Iisus Hristos, de Dumnezeu care s-a întrupat, care ne-a iubit până acolo încât a murit pentru noi, care a înviat şi a creat în El însuşi un spaţiu veșnic pentru om. Acest Dumnezeu trebuie să trăiască în noi şi noi în El. În acest sens, omul devine „jertfă desăvârşită a lui Dumnezeu” şi trăieşte faptul pocăinţei sale ca Înviere a Domnului. În consecinţă, râvna sfinţilor de „a lua chipul” lui Hristos înăuntrul sufletului, învăţătura lor că voinţa proprie a omului trebuie să fie hristocentrică, demonstrează că singura cale a trăirii autentice „după chipul dumnezeiesc” este hristocentrismul vieţii sale.Astfel, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Hristos, vine „să ne înveţe” nu o anumită imagine a virtuţii, ci cu adevărat „filocalia” sau „frumuseţea” chipului omului, al cărui element structural îl constituie pocăinţa neîntreruptă, viaţa şi perspectiva ei, formarea ei în frumuseţea arhetipală a lui Hristos. Omul atinge autenticitatea trăirii duhovniceşti când trece de la negarea imaginii false  pe care şi-o construise el însuşi, conştient sau inconştient (ca apărare în faţa trăirilor sale vinovate),  la acceptarea chipului său real pe care şi-l alcătuieşte privind atent la Arhetipul Hristos. Aşadar, având chipul lui Hristos drept conştiinţă de sine, deplină şi duhovnicească, el are posibilitatea să-şi curăţească „chipul” de murdăria păcatului şi să-l vindece de urâţeniile lui „ca să se vădească frumuseţea lui prin virtuţi”.

Vineri , 24 aprilie 2015, ora 19

Concert: „Veniţi de primiţi Lumină!”

Invitaţi: Corul „Koinonia”

Dirijor: Arhid. Dr. Adrian-Cristian Maziliţa

Locaţie: Filarmonica de Stat Arad

Acest ansamblu coral, cu numeroase participări la manifestări culturale internaționale, abordează un repertoriu variat: creaţii corale religioase, populare şi patriotice, cântece populare autentice din Muntenia și Oltenia. Corul „Koinonia” îşi propune, de asemenea, redescoperirea cântecelor şi a vechilor tradiţii populare şi în mod special a cântului şi repertoriului bisericesc de origine bizantină, prin punerea în valoare a cântărilor psaltice ale marilor protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Nectarie Protopsaltul, Amfilohie Iordănescu, Neagu Ionescu, Ioan Zmeu, Victor Ojog etc., dar şi a repertoriului bizantin.

CONCERTUL DE SFINTELE PAŞTI

  „VENIŢI DE PRIMIŢI LUMINĂ!”

   24 aprilie 20

Toacă  - Arhid. Antonie

1.      Arhid. Ciprian: „Veniţi de primiţi lumină!”

2.      Veniţi de primiţi lumină!” Glas 5

3.      Învierea Ta, Hristoase! Glas 5

4.      Hristos a înviat! Glas 5

5.      I Irmos al  învierii , glas I, de Macarie Ieromonahul

6.      Hristos a înviat! Glas 1

7.      Luminânda învierii – Pr. Cristian Todireanu după Grigorie Protopsaltul

8.      Condacul Învierii – melodie tradiţională

9.      Binecuvântările învierii glas III

10.   Sthirile Sf. Paști de Ghelasie Basarabeanul

Buchet de colinde Pascale:

11.  Îngerul a alergat – Colind Sf. Paşti

12.  Când şedea Iisus la Masă – Colind Sf. Paşti

13.  Pe Hristos mi-L-a-ngropat- Colind Sf. Paşti

14.  Veniţi creştini! – Buchet psaltic de Sf. Paşti

Poezia Tâlharul, recită: Arhid. Adrian Mazilița

15.  Ziua Învierii, de Nectarie Schimonahul

16.   Irmos: „Acum toate s-au umplut de lumină” cu terirem, de Grigorios Sthatis

Duminică, 26 Aprilie 2015, ora 19

Invitat : Arhid. Univ. Dr. Ioan Ică jr.

Temă : „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”

Locaţie: Filarmonica de Stat Arad

Biografie. În ultima zi a festivalui Filocalia, organizatorii propun o întâlnire excepțională, cu unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși contemporani, personalitate internațională de avergură a gândirii creștine, părintele Ioan I. Ica jr. Cucernicia sa este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul  Andrei Şaguna” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, titular al catedrei de Spiritualitate. Ioan Ică jr. a publicat studii de teologie sistematică, traduceri şi comentarii patristice, documentare şi comentarii în reviste teologice; traduceri şi eseuri pe teme de antropologie, artă, filosofie, în reviste de cultură. De asemenea, Părintele Ioan este și traducător şi editor al prestigioasei edituri de teologie „Deisis”, Sibiu. Dintre volumele apărute, la această distinsă și emblematică editură, amintim: Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice şi moderne cu referire specială la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Ed. Deisis, Sibiu, 1998; Studii de spiritualitate ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu, 2002. Gândirea socială a Bisericii. Fundamente — documente — analize — perspective, volum realizat şi prezentat de Ioan I. Ică jr şi Germano Marani, Ed. Deisis, Sibiu, 2002;Canonul Ortodoxiei. I. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008; Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed Deisis, 2008, etc. Părintele Ioan este membru în Asociația internațională de Studii Patristice, în Colegiul Noua Europă și în Comisia internațională de dialog teologic ortodox-catolic etc.

„Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”. Iubirea filocalică a Ortodoxiei nu este un tipar istoric, nu este monolită, nu este demodată şi fără lauri. Ortodoxia nu este atât o moştenire doctrinară, cât o moştenire a unui mod de viaţă. Acest mod de viață ortodoxă este realitatea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul credincioşilor, căruia îi este străin sentimentul distanţării de Dumnezeu, după cum îi este străin şi sentimentul izolării omului de Dumnezeu şi de semenii săi. El este un fapt al comunicării pentru că Ortodoxia este o lume a limbajului şi comunicării, a dialogului şi a comuniunii. Hristos dezvăluie viaţa dumnezeiască prin intermediul sfinţirii. Viaţa este darul lui Dumnezeu şi îşi realizează scopul numai în strânsă legătură cu El. Hristos trimis în lume dezvăluie puterea mântuitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu. Hristos îi cheamă pe toţi credincioşi la o sinceră pocăinţă şi reînnoire duhovnicească, la un martiriu continuu de dragoste şi dăruire, aşa cum s-au învrednicit toţi sfinţii. Credinţa în Hristos sfinţeşte omul frumos cu sau prin energiile harului Dumnezeiesc.

Aşa cum au făcut şi sfinţii, îl urmăm pe Hristos din dragoste, cel care ne-a iubit primul şi, orice am face noi cei obişnuiţi, nu putem să ajungem pe de-a întregul la iubirea Lui. Sfântul nu iubeşte ceea ce îi place lui, ci ceea ce îi place lui Hristos. Se abandonează pe sine şi fuge către Hristos. El îşi uită sărăcia şi nădăjduieşte la bogăţia Lui, deoarece puterea dragostei este cea care îi face pe cei care iubesc ce-i bun să-şi împartă miraculoasa agoniseală. Toată voinţa şi dorinţa sfinţilor sunt folosite întru Dumnezeu. Sfinţii se bucură de orice se bucură Hristos, regretă de orice regretă şi Hristos, exprimă şi activează în istorie voia lui Hristos. Vorbesc ca fiind gurile lui Hristos şi dezvăluie adevărul. Acţionează ca mâini ale lui Dumnezeu şi fac minuni. Singurul izvor al sfinţeniei este într-adevăr numai la Dumnezeu.

Istoria vieţii sfinţilor noştri este trăirea şi prelungirea Evangheliei. Numai trăind ceea ce au trăit şi sfinţii putem să înţelegem, să vorbim şi să descriem ce este trăirea sau sfinţenia. Experienţa sfinţilor este şi experienţa noastră, atâta timp cât ne luptăm. Sfinţii se bucură de întâlnirea lor personală cu Hristos, iar bucuria lor este dar pentru toată Biserica. Duhul Sfânt vitalizează, reface şi creează oameni ai lui Dumnezeu şi în secolul nostru pentru că Biserica Ortodoxă este experienţa unei continue pogorâri a darurilor Sfântului Duh peste cei vrednici. În smerenia lor, prin despătimire, Sfinţii reflectă lumina dumnezeiască: oamenii îi văd strălucind de frumuseţea luminii.