scris de: Dan Coita
Ce înseamnă să ai cu adevărat sentimentul de mândrie locală? Să-ţi pese de oamenii din orașul tau, să-ți iubeşti urbea, cu bunele şi cu relele ei, cu frumuseţile şi chiar cu… urâţeniile ei şi să faci orice pentru a o apăra atât de duşmani cât şi de falşi prieteni.
Pare o definiţie simplă, dar atât de atotcuprinzătoare. Uitaţi-vă la majoritatea politicienilor din zilele noastre (am zis “majoritatea”, pentru că nu toţi sunt la fel). Unii „găzduiesc”, uneori chiar pe termen lung, sentimente, de ură, de frustare, foarte rar al ruşinii, şi la fel de rar acest sentiment de mândrie locală sau patriotism local. Le pasă doar de propriul interes şi al acoliţilor lor, apar la televizor şi în mass-media, ţinând false discursuri despre, în cazul nostru, Arad, despre cum ar trebui să arate Aradul. Bineînţeles, nu are nimic comun cu Aradul, nici măcar cu această zonă, este din Craiova, din Dolj, din Oltenia.
Da, cred că ați ghicit, este vorba despre nimeni altul decât marele senator de Dolj, Mihai Viorel Fifor, autointitulat senator de Arad (mai vedem!). Ne macină o cruntă curiozitate. Cum se face că un oltean, care până nu demult se bătea cu cărămida în piept cât de mult iubește Craiova, Oltenia, prazul şi zaibărul (normal, până a ieșit senator de Dolj), a schimbat macazul, devenind un mare arădean, transpirând mândrie locală arădeană prin toţi porii. O dragoste clamată la orice apariţie, la orice întâlnire, la fiecare declaraţie, ceea ce începe să sune cam dogit şi a gol. Adică a campanie, cu obiectiv clar, fotoliul de senator de Arad. În condiţiile în care la Dolj, datorită Olguţei, strugurii au devenit prea acrii.
Problema gravă este că acest domn, Mihai Viorel Fifor, a reușit să prostească și câțiva arădeni, născuți, crescuți și trăiți aici. Chiar dacă unii nu sunt născuți în ruinele maternității din Arad, ci în paturile cu cearceafuri albe, apretate, din satele județului, sunt cu atât mai mult arădeni. Constat cu stupoare că au ajuns să asculte de acest venetic pe plaiurile noastre, să respecte cu sfințenie ordinele, chiar să le și execute. Domnilor vă întreb, unde este mândria locală, de ce uitați de ea? De ce vă lăsați târâți în mocirla oltenească, de ce practicați în CLM-ul arădean acele mizerii dâmbovițene aplicate de baronul Zgonea și acoliții lui în Parlamentul României. Dacă asta vă învață mai marele senator Mihai Viorel Fifor, mie, ca arădean, îmi este rușine.
Sincer, mă consider un patriot local, chiar dacă pe unii îi obosesc cu această sintagmă, chiar dacă port teniși roșii și am pe mine un tricou mulat. A, era să uit am și un pic de burtă. Dacă e să fiu întrebat de ce mă consider un patriot local? Răspuns „antologic”: pentru că iubesc UTA, iubesc Mureșul și îmi plac câinii. Și cu mâna pe inimă declar că nu voi putea iubi niciodată „U” Craiova, Oltul și purecii.
Şi rămân la convingerea că pe noi toți (nu mă refer aici la Mihai Viorel Fifor), cât şi pe politicienii arădeni, ar trebui să ne reprezinte spiritul de pe Mureș și nu cel de pe Olt sau Dâmbovița. Iar mânaţi de acest spirit, trebuie să luăm deciziile pe care le luăm, fie în viaţa de zi cu zi, fie în opţiunile politice.
No Comments
Comments for Domnule Mihai Viorel Fifor, sunt mândru că sunt arădean și am acest drept. Dumnevoastră, NU! (editorial) are now closed.