D`ale Războiului. Supraviețuirea lui Gu !

scris de: prof. Ioan Tuleu

Începând cu 23  august 1937, armata japoneză a efectuat două debarcări la nord de orașul Shanghai pentru a pune mâna pe importantul oraș  și port chinezesc. Încă din acele zile de august fierbinte, soldații japonezi au început a-și clădi reputația de ferocitate dobândită pe tot parcurul celui de Al Doilea Război Mondial. Gu Qingzhen, un puști de doar 12 ani,  nu avusese unde să se ducă la sosirea japonezilor. Mulți locuitori din sătucul Hanjiazhai, de lângă Luodian, fugiseră din fața forței invadatoare, dar părinții săi au fost dintre aceia care rămăseseră să aibă grijă de casă. Însă, când în sat a intrat o patrulă alcătuită din 8 infanteriști, vorbind o limbă stranie, fără viață, și-au dat seama că făcuseră o greșeală. Mica familie Gu, împreună cu un grup de 13 oameni se ascundeau într-o clădire, dar au fost detectați. Japonezii au intrat cu baionetele fixate la arme și au început un adevărat măcel.

Gu se strecurase, împreună cu părinții săi, într-un spațiu îngust din spatele unei sobe, dar în zadar. Un soldat i-a descoperit și a înjunghiat-o în inimă pe mama băiatului. O altă împunsătură îi ucise tatăl. Gu a scăpat fără să fie descoperit, dar baioneta care care îi ucisese părinții i-a zgâriat capul și i-a străpuns umărul dept. Și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit i-a auzit pe soldații japonezi vorbind tare afară. Capul, gâtul și umerii săi erau năclăiți de sângele său și de cel al părinților. Gu a rămas ascuns sub trupurile părinților până a doua zi de dimineață, când s-a asigurat că japonezii plecaseră. A mers apoi peste câmp, printre cadavrele civililor uciși, până când a întâlnit singura persoană rămasă în viață din satul său, o bătrână care-i era rudă și care l-a luat să aibă grijă de el. ( Peter Harmsen, Stalingradul de pe Yangtze, Editura Corint, 2015, p. 161)